Definitie ucis dex98

UCÍS, ucisuri, s.n. (Rar) Ucidere. – V. ucide.
UCÍS, ucisuri, s.n. (Rar) Ucidere. – V. ucide.
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina. ♢ Compus: (pop.) ucigă-l-crucea (sau -toaca) s.m. = dracul, diavolul. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distruge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere.